Alle - My Weakness

About pain... and more...

People are afraid of themselves,... of their own reality,... their feelings most of all... People talk about how great love is,... but that's bullshit... Love hurts,... Feelings are disturbing... People are taught that pain is evil and dangerous... How can they deal with love if they're afraid to feel?... Pain is meant to wake us up... People try to hide their pain,... but they're wrong... Pain is something to carry,... like a radio.... You feel your strength in the experience of pain... It's all in how you carry it... That's what matters... Pain is a feeling,... your feelings are a part of you... Your own reality.... If you feel ashamed of them,... and hide them,... you're letting society destroy your reality... You should stand up for your right to feel your pain... However... pain is an illusion or not?... Because all is an ilussion at the end... But death is an illusion or not?... I think yes...

Cupidon

S-a trezit morocanos dimineata. Era si normal, avand in vedere privirile reci aruncate in directia lui de seful cel mare, Jupiter, cu o zi inainte.
Ridica bosumflat din umeri. "Nu e vina mea" - isi spuse, potrivindu-si apatic aripioarele. Se uita in jur, dar nu isi vazu soata. "Ah, uitasem, e la conferinta. Fir-ar, toti au activitate, eu lancezesc. Psycheea si cu Mercur sunt in topul productivitatii" - isi spuse amarat. "Nebunii,comerciantii si hotii conduc lumea acum... Cine mai are nevoie de relatii, de prietenii, de dragoste?" - continua din ce in ce mai deprimat.
Isi aminti cu melancolie zilele de glorie, antichitatea, razboaiele mondiale, cand in febra lor, cu moartea la tot pasul, dragostea nu cunostea limite. Iar ani '60, O tempora, apogeul carierei sale, pareau dusi ptr. totdeauna.
Ofta adanc si isi propti absent si trist tolba pe umar. "Am imbatranit oare? Zeii nu imbatranesc, dar eu asa ma simt in dimineata asta..."
Clipi deodata surprins, strafulgerat de perceptia unui izvor imens de oportunitati... profesionale. Declaratii, inimioare, oftaturi, flirturi, filozofie, caterinca erotico-amoroasa se invarteau in eter, juraminte profunde ii jucau in fata ochilor mintii. Toata oboseala si apatia, chiar si tristetea, disparura ca prin farmec, narile i se dilatara de placere, simtind parca in aer toata pasiunea din eter. "Aici e de mine" - ranji sardonic. Arcul ii vibra in mana, nerabdator sa fie incordat dupa atata perioada de stagnare. "Cum de n-am descoperit spatiul asta virtual pana acum,... prietenii, intalniri, relatii, matrimoniale
, etc.?! Atatea fete si baieti, femei si barbati, singuri sau cupluri. Am fost orb sau ce?! Are dreptate Jupiter sa fie suparat pe mine, parca mi-am pierdut flerul..." - isi facu autocritica inciudat.
Apuca cu stanga o sageata din tolba, sprinten ca un imberb la prima dragoste. "Una cu miere, nu cu fiere, ptr. inceput. Nu trebuie sa ii sperii. Dupa aceea,... nu mai conteaza" - zambi in sinea lui. Trase spre cel mai fierbinte mesaj perceput, sageata zburand ca gandul, spulberandu-i toate temerile.
Stupoare insa: sageata se franse, intrerupta din avantul ei impetios spre inima victimei. Se izbise de ecranul monitorului....

Si Cupidon se simti inutil...

The Rose

Some say love
It is a river that drowns the tender reed
Some say love
It is a razor that leaves your soul to bleed
Some say love
It is a hunger, an endless aching need
I say love, it is a flower
and you its only seed

It's the heart, afraid of breaking
That never learns to dance
It's the dream, afraid of waking
That never takes a chance
It's the one who won't be taken
Who cannot seem to give
And the soul, afraid of dying
that never learns to live

When the night has been too lonely
And the road has been too long
And you think that love is only for
The lucky and the strong
Just remember
in the winter far beneath the bitter snows
Lies the seed that with the sun's love
In the spring becomes the rose

Despre reputatie si caracter...

"Caracterul este ca un arbore si reputatia este ca o umbra. Umbra este ceea ce ne inchipuim noi ca este; arborele este lucrul real." - Abraham Lincoln.

In ziua de azi,... de multe ori nu mai conteaza caracterul... E "umbrit" de reputatie...
Mai ales cand aceasta din urma se confunda cu celebritatea...
Se spune despre caracter ca poate fi... urat/frumos,... slab/puternic,... rau/bun...
Ptr. mine exista CARACTERUL,... pur si simplu... Oameni cu caracter si oameni fara caracter...
Se spune despre reputatie,... in general,.. ca este proasta/buna...
Ptr. mine,... NU CONTEAZA...
Chiar daca ar trebui sa existe o legatura intrinseca intre ele,... nu prea se intampla asa...
Nu e obligatoriu ca un om cu CARACTER sa aiba o reputatie buna si viceversa... Din contra,... intr-o lume a superficialului au devenit persoane "reputate" nonvalorile,... oamenii fara caracter...
Reality-show/virtual,... tot un drac...
Ptr. ca intotdeauna am spus-o/scris-o,... cum suntem "aici",... asa suntem si in realitate,... Indiferent de "masti", "poleieli", "vip-uri de mucava",... ptr. cine e in stare sa vada,... suntem NOI...
Si mai devreme/mai tarziu,... "iesim la suprafata"...
Prefer sa am o reputatie proasta,... dar sa am CARACTERUL MEU... Pur si simplu,... nici bun,... nici rau,... nici puternic,... nici slab,... nici frumos,... nici urat...

The show must go on... in my secret life...

"Beat(itudine)"...

Statea in fund lipit de perete... nu mai era in stare de nimic... stia ca era baut bine,... poate prea bine...
Incerca sa gandeasca la rece dar alcoolul il perturba... nu reusea sa se concentreze... Plutea,... cu toate ca era la limita deznadejdii si incerca sa-si reduca efectele "infrangerii"...
Fusesera fericiti o perioada... Asa de mult i se parea acuma ca trecuse de atunci... erau vremuri frumoase cand ei se iubeau ca doi adolescenti,... fara sa le pese de nimic... si de nimeni...
Acum era lipit de zid, cu parul naclait, cu buza sparta si ochiul vanat de la bataia pe care i-o administrase... Cine?... Nici el nu mai stia... Stia doar ca urlase a neputinta,... iar in urmatoarea secunda era jos... si urla de durere... Eh,... daca nu ar fi fost beat lucrurile nu ar fi stat asa...
Isi aducea aminte ca intrase in acel bar infect de pe o strada sordida, lugubra si insalubra (da' ce mai conta?!) ... Era hotarat sa se "anestezieze"... trecuse prin toate fazele betiei... La un moment dat,... intr-un moment de luciditate dat de creierul care incerca cu disperare sa-l puna macar pe avarie,... se gandi ca nu are rost aceasta imbibare cu alcool...si ca nu-l ajuta cu nimic,...dar nu mai auzea din cauza urletului deznadejdii.
Acum era lipit de zid, neputincios... picioarele nu-l mai ajutau...
Era falit,... stia bine si isi aducea aminte prea bine momentul cand fusese aruncat din bar pentru ca nu mai avea bani...
Mai avea doar o singura dorinta: sa moara incet, incet... si sa nu se mai gandeasca la ea... Asta era cea mai arzatoare dorinta a lui in acel moment... Iar in fata ochilor nu avea altceva decat chipul ei diafan si simplu,...atat de frumos...